Autor: Dr. Silvia Per
Copiii nu sunt niste adulti in miniatura. Luand in considerare acest aspect, consideram ca este foarte important ca in domeniul stomatologiei pentru copii cei care se ocupa de dintii micutilor pacienti sa fie medici stomatologi pedodonti, instruiti sa lucreze cu copiii, in functie de nivelul lor de intelegere si cooperare.
Abordarea unui copil in cabinetul stomatologic este diferita de cea a unui pacient adult. Atunci cand vorbim despre copii in cabinetul dentar ii putem incadra, luand in considerare nivelul de cooperare, in:
- copii cooperanti,
- copii partial cooperanti
- copii necooperanti
Ghidarea comportamentala este esentiala in special in primele doua categorii, pentru a putea duce la bun sfarsit tratamentul stomatologic. Copiii complet necooperanti ajung de cele mai multe ori sa fie tratati cu diferite tipuri de sedare profunda: sedare constienta medicamentoasa sau anestezie generala.
Ghidarea comportamentala sau Behavioral Management
Incepand de la primul contact pe care il are micutul cu mediul cabinetului stomatologic, precum si cu personalul medical, este foarte important ca acesta sa se simta in largul lui.
Spatiul in care este primit copilul de catre medic/asistenta trebuie in primul rand sa fie unul prietenos, accesibil inaltimii sale, mesele si scaunele de joaca sa fie la nivelul sau, pentru ca el sa poata cunoaste indeaproape incaperea . Acest aspect este primul pas prin care ii dam copilului senzatia de confort, pentru ca vede, pune mana, cunoaste si se acomodeaza intr-un mediu dedicat lui, care sa il faca sa fie curios si sa se simta placut.
Contactul cu personalul medical este indicat sa fie facut in afara cabinetului, acolo unde nu apar: instrumentar medical, lumini, scaunul stomatologic, care sunt complet noi pt el, iar elementele pe care copilul le intalneste prima oara sa fie: jucarii, desene, jocuri, pentru ca acesta sa se simta confortabil.
Ghidarea comportamentala incepe practic de la primul salut cu pacientul! Este indicat ca medicul stomatolog sa se adreseze intai copilului, inainte de a vorbi cu parintele, pentru ca cel mic sa inteleaga ca relatia dintre el si medic este prioritara si nu un schimb intre parinte si medicul stomatolog care il priveste .
Atunci cand medicul stomatolog pedodont face cunostinta cu copilul, el trebuie sa stabileasca o relatie cu acesta, inainte de a-l invita in cabinetul dentar pentru consultatie. Astfel, medicul pedodont poate sa cunoasca nivelul de cooperare al copilului si sa stie ce metoda de ghidare comportamentala este indicat sa aplice.
Cum spuneam mai devreme, este important ca medical stomatolog sa fie unul care lucreaza cu copiii in mod uzual, ca sa poata cunoaste diferitele tipologii la care sa se poata raporta. Fiecare copil este diferit, dar in principiu avem de-a face cu cateva modele de comportament: copilul curios, copilul docil, copilul temator, copilul timid, copilul obedient, copilul razvratit, copilul cu experiente negative sau pozitive legate de stomatolog. Fiecare copil trebuie astfel abordat insa in mod aparte, personalizat.
Dr. Silvia Per medic stomatolog pedodont
Dr. Silvia Per, medic stomatolog specializat in tratamente pentru copii in cadrul echipei DentalMed Kids:
Ghidarea comportamentala inseamna in primul rand modul in care medicul si personalul medical auxiliar il fac pe copil sa se simta in largul lui pentru ca el sa accepte actul medical. Una din metodele cele mai cunoscute de acest fel, care trebuie folosita la orice pacient copil este metoda ‘’tell-show-do’’. Ii explicam, ii aratam cu ce si cum si unde, inainte de a face orice manopera stomatologica, chiar si cea mai simpla, precum consultatia stomatologica cu oglinda dentara. In ochii unui copil care nu e familiarizat cu instrumentarul, instrumentele stomatologice pot fi percepute ca fiind periculoase. Pacientului copil trebuie sa ii explicam orice urmeaza sa ii facem, pentru ca sa inteleaga ca nu are de ce sa ii fie teama.
O alta metoda de ghidare comportamentala este bazata pe amplificarea sentimentului de control pe care il are copilul asupra integritatii sale fizice. Ridicarea mainii stangi atunci cand doreste ca medicul sa se opreasca din ceea ce face este una din regulile tratamentului.Este foarte important ca medicul , odata ce a explicat aceasta regula, sa o respecte ad literam, pentru a-i demonstra copilului ca poate avea incredere in el si ca este in control. Sentimental de control ii reduce anxietatea copilului, favorizand astfel acceptul la tratament.
Anxietatea parintilor, fie personala in legatura cu dentistul sau in legatura cu copilul lor pe scaunul stomatologic , este in cele mai multe cazuri transmisa micutului.
Ghidam comportamentul copilului in echipa cu parintele. Pentru ca asta sa se poata intampla, parintele trebuie sa fie informat inainte de orice tratament aplicat parintelui , de pasii urmati de medicul stomatolog pentru copii.
El trebuie sa puna toate intrebarile de care are nevoie ca sa se simta in siguranta cu transferul de autoritate catre medicul copilului sau , pentru ca si acesta din urma sa se simta in siguranta. Este foarte important ca medicul dentist pedodint sa poata comunica direct cu copilul, nu prin intermediul parintelui, cu frica sau fara frica.
Ghidam comportamentul unui copil explicandu-i pasii urmatori clar, fara a-l minti, in propozitii simple si cu cuvinte uzuale, intotdeauna pozitive. Daca urmeaza sa ii facem o anestezie, sa indepartam o carie, sa scoatem un dinte, el trebuie sa stie ce o sa simta, sa nu fie luat prin surprindere.
Modul in care explicam senzatiile pe care urmeaza sa le aiba trebuie sa fie unul pozitiv, fara negatii, fara cuvantul durere in vocabularul medicului sau al parintelui.
Fraza ‘’deschide gura, nu o sa te doara!‘’ nu are niciodata efectul scontat; odata ce aude cuvantul durere, copilul de obicei nu mai asculta si acel nu inainte de durere, el isi ridica din start o bariera.
O alta greseala de abordare atunci cand incercam sa tratam un copil este ‘’nu o sa simti nimic’’.
Copilul nu citeste printre randuri, pentru el nimic inseamna nimic, sprayul de aer in gura lui, aspiratorul pus pe limba, senzatia de mobilitate a dintelui atunci cand vrem sa facem o extractie nu sunt dureri, dar nu sunt nimic; sunt senzatii cu care copilul nu a mai avut contact si pe care le poate interpreta ca fiind dureroase. Ele trebuie explicate, inainte de a le trai, cum spuneam mai sus, intr-un mod pozitiv, dar realist.
Positive reinforcement – laudam copilul atunci cand face ceea ce i se spune, il incurajam, ii zambim si ii vorbim pe un ton bland, empatizam cu sentimentele si nevoile sale, ii dam un cadou la sfarsit si batem palma pentru ca impreuna am reusit sa salvam un dinte .
Acomodarea este o alta metoda de care dispune medicul dentist. Acest model presupune o sedinta, sau chiar mai multe, daca nivelul de cooperare nu este unul ridicat, de acomodare a copilului cu medicul si cu cabinetul.
Nu se poate face in cazul in care copilul vine cu o urgenta medicala, tocmai de aceea este indicat ca parintii sa nu astepte o urgenta pentru a se prezenta cu copilul prima data intr-un cabinet de medicina dentara .
Copiii sunt mari imitatori. Ajuta in multe situatii sa vada pe altcineva care se trateaza la medicul dentist, iar acest altcineva poate fi un parinte, un frate, o ruda, un prieten sau chiar un alt copil necunoscut. Acel altcineva vine ca un model in fata copilului al carui comportament dorim sa il ghidam.
Autor: Dr. Silvia Per
Inscrie-te pentru a afla cum poti avea o dantura sanatoasa si un zambet de vedeta
